Clavicula este un os care alcatuieste centura scapulara, cu rolul de suport ce conecteaza aceasta centura de scheletul axial. In marea lor majoritate fracturile de clavicula se produc in urma unor traumatisme prin cadere cu sprijin pe membrul superior respectiv sau a unei lovituri directe asupra umarului.

Cele mai frecvente tipuri de fractura ale claviculei sunt cele ale 1/3 medii, urmate apoi de cele ale treimii laterale, iar cele mai putin frecvente sunt fracturile de treime proximala. Ca in cazul majoritatii fracturilor, semnele si simptomele sunt durere intensa si impotenta functionala la nivelul membrului superior afectat.

In fracturile cu deplasare relieful osos este deformat, proeminand capetele osului fracturat sub piele. Acest tip de fracturi, cele deplasate au indicatie chirurgicala, si anume reducere dechisa si osteosinteza cu placa si suruburi.

Fracturile fara deplasare se pot trata conservator, ortopedic, prin imobilizare intr-un bandaj special, in forma cifrei 8, timp de 4 saptamani.

In general, fracturile de clavicula nu au o gravitate deosebita, insa exista cazuri cand capatul osului fracturat poate patrunde in plaman sau poate leza vasele si nervii care merg spre extremitatea membrului superior, moment in care acesta devine palid si rece, avand tulburari de sensibilitate. Aceste cazuri implica prezentarea de urgenta la spital pentru o evaluare completa si tratamentul de specialitate, care este chirurgical.

Diagnosticul de certitudine este pus in urma examenului radiologic, care in acelasi timp pune si indicatia de tratament (conservator sau chirurgical).