Extremitatea proximala a humerusului are forma a 2/3 dintr-o sfera, fiind constrans la nivelul centurii scapulare numai prin intermediul muschilor si a tendoanelor. Aceasta este articulatia cu cel mai mare grad de libertate de miscare din organism, dar in acelasi timp este supusa si celui mai mare risc de lux-atie. In vecinatatea humerusului proximal trec vase de sange si nervi importanti, care merg catre ex-tremitatea distala a membrului superior, fapt care le expune riscului de a fi lezate in cazul unei fracturi cu deplasare mare.
Semnele si simptomele pacienilor care au suferit o fractura de humerus proximal pot varia de la usoara jena si durere localizata la nivelul umarului respectiv, tumefactie, echimoza, pana la tulburari de sen-sibilitate si vasculare, cu membru superior palid si rece. In general pacientul adopta “pozitia umila”, si anume isi sustine membrul superior fracturat cu bratul sanatos, pentru a limita durerea.
Diagnosticul de certitudine se pune in urma examenului radiologic in minim 2 incidente. In cazul frac-turilor cu multiple fragmente ale humerusului proximal, pentru a caracteriza cat mai bine tipul fracturii este nevoie uneori de o tomografie computerizata a umarului.
Cel mai frecvent afectati de acest gen de fracturi sunt pacientii varstnici, cu o calitate a osului precara, datorata osteoporozei. Traumatismele prin care se produc fracturile de humerus proximal la acesti pa-cienti sunt de intensitate mica, prin cadere de la propria inatime cu sprijin pe membrul superior respec-tiv sau direct pe umar. In cazul pacientilor tineri, cu o calitate osoasa buna, fracturile de humerus proximal se produc prin traumatisme violente, in accidente rutiere sau caderi de la inaltime.
Tratamentul fracturilor fara deplasare este in majoritatea cazurilor conservator, cu imobilizare in bandaj Dessault timp de 2-4 saptamani, preferandu-se o perioada de imobilizare cat mai scurta in spe-cial in cazul varstnicilor. Pentru fracturile deplasate sau cu multe fragmente, tratamentul de electie este cel chirurgical, care reprezinta reducerea si osteosinteza cu diferite mijloace de fixare (Brose K, tija centromedulara, placa blocata si suruburi).
Un caz particular il reprezinta fractura humerusului proxi-mal insotita de luxatia capului humeral, care are intotdeauna indicatie chirurgicala, pentru repozition-area capului humeral in interiorul centurii scapulare. In cazul in care fractura este cu multiple fragmente, in special a capului humeral, datorita riscului foarte crescut de osteonecroza a capului, in cazul pa-cientilor varstnici se prefera hemiartropalstia cu proteza partiala de umar.
Recuperarea dupa fracturile de humerus proximal trebuie inceputa cat mai precoce, datorita riscului de ankiloza a articulatiei cotului datorata imobilizarii prelungite.
