Toate intervențiile chirurgicale aduc beneficii în ceea ce reprezintă calitatea vieții pacientului, dar sunt însoțite, adesea, de riscuri și eventuale complicații intra- sau postoperatorii. Articolul de față abordează îndeosebi acele complicații mai frecvente și, prin comorbiditățile pe care le produc, cele mai importante: protezarea șoldului și a genunchiului au fost considerate intervențiile secolului în ortopedie, crescând semnificativ calitatea vieții și fiind considerate, în prezent, adevărate intervenții chirurgicale antiaging. Din dorința de a diminua complicațiile posibile, în ultimii ani tehnologia a avansat foarte mult, venind în sprijinul chirurgului, dar și al pacientului, astfel încât, la ora actuală, putem vorbi despre proteze de șold și de genunchi implantate robotic MAKO, proteze personalizate de genunchi sau chirurgie minim invazivă.

Complicații specifice intervențiilor de protezare:

1. Sângerarea – Intraoperator, atât în protezarea genunchiului, cât și a șoldului, este normal să pierdeți o anumită cantitate de sânge, ea provenind, în principal, de la nivelul osului care a fost tăiat. În medie, sângerarea intraoperatorie în cazul protezării primare variază între 200 și 300 ml. Postoperator, pot apărea echimoze sau hematoame la nivelul articulației protezate, ca urmare a acumulării de sânge în țesutul subcutanat. Dacă nivelul hemoglobinei, al trombocitelor și al hematiilor preoperator este în limite normale, este foarte probabil să nu necesitați transfuzii sangvine, dar totuși acest risc se păstrează în cazul pacienților care au tulburări de coagulare. Nivelul de transfuzie ține de chirurg și de tehnica chirurgicală folosită. Astfel, în centrele supraspecializate și acolo unde se practică chirurgia minim invazivă sau implantarea robotic asistată MAKO, rata de transfuzie a scăzut cu 90%, astfel încât acest lucru este absolut întâmplător. Practica veche, în care era nevoie de mai mulți donatori sau de recoltare de sânge autolog, nu mai este de actualitate și trebuie evitată. În mod normal, rata de transfuzie la protezarea șoldului sau a genunchiului trebuie să fie de aproximativ 10%, excepția fiind făcută la intervențiile de revizie, unde, uneori, sângerarea poate fi mare și, în majoritatea cazurilor, este nevoie de transfuzie.

2. Cheagurile de sânge – Probabilitatea să se formeze un cheag de sânge în cazul protezării genunchiului și a șoldului este mai mare decât în cazul altor intervenții chirurgicale. Statul în șezut sau întins în pat, atât în timpul, cât, mai ales, postoperator, crește riscul de formare de cheaguri de sânge la nivelul membrului inferior. Există două tipuri de afecțiuni legate de formarea cheagurilor de sânge:
   1. Tromboza venoasă profundă – cheagurile se formează, în special, la nivelul venelor membrelor inferioare (pot apărea la aproximativ 1% dintre pacienți)
   2. Trombembolismul pulmonar – Cheagurile de sânge se formează sau migrează până la nivelul venelor pulmonare și pot apărea tulburări respiratorii importante sau chiar decesul pacientului (pot apărea la 0,3% din pacienți)

Pentru a scădea riscul formării cheagurilor de sânge, vi se va administra atât preoperator, cât și postoperator un tratament anticoagulant. Tratamentul anticoagulant postoperator este obligatoriu timp de o lună după operație. Veți purta ciorapi compresivi postoperator, pentru a îmbunătăți circulația la nivelul membrelor inferioare. Veți fi mobilizați cât mai precoce postoperator, pentru a îmbunătăți circulația la nivelul membrelor. Cu cât pacientul se mobilizează mai repede și stă mai puțin în pat, cu atât șansele să se întâmple acest lucru sunt mai mici.

3. Vindecare deficitară a plăgii operatorii. Apare, în special, în cazul pacienților cu o stare de sănătate precară preoperator, fumători sau diabetici sau care iau medicamente imunosupresoare (poate apărea la 0,5% din pacienți). Tratamentul imunosupresor este specific pacienților cu boli reumatismale, cum ar fi poliartrita reumatoidă. De asemenea, obezitatea morbidă este un factor care favorizează vindecarea deficitară a plăgii, în special la chirurgia genunchiului.

4. Infecția noii articulații – este cea mai dezastruoasă complicație locală care poate apărea la nivelul articulației protezate. Dacă acest lucru se întâmplă, proteza trebuie scoasă pentru a putea vindeca complet infecția și, ulterior, după o perioadă de câteva luni, se reimplantează o proteză nouă. Această complicație poate apărea mai frecvent în cazul pacienților care au diabet zaharat, boli care slăbesc răspunsul imun al organismului, obezitate sau intervenții preexistente la nivelul articulației ce urmează a fi operate. Factorii sunt multipli și țin de pacient, dar și de chirurg, care trebuie să efectueze intervenția cât mai rapid și cu traume cât mai mici asupra țesuturilor moi, dar țin și de spital și de respectarea tuturor circuitelor. Cele mai mici procente de infecție sunt obținute în spitalele acreditate JCI (Joint Comission International) și acreditate ca Centre de Excelență (Surgical Review Corporation). De asemenea, îngrijirea corectă postoperatorie, pansamentul în condiții de sterilitate și o toaletă generală riguroasă sunt foarte importante în vederea scăderii riscului de infecție. Rata publicată în aceste centre este de 0,4% la chirurgia șoldului și 0,8% în chirurgia genunchiului, față de o rată generală de aproximativ 2-3%.

5. Luxația protezeiEste o complicație redutabilă, care apare mai ales în cazul artroplastiei șoldului (1-3% în primele șase luni postoperator) și mai puțin în cazul genunchiului protezat. O eventuală cauză a producerii luxației este reîntoarcerea prea rapidă la un nivel crescut de activitate, când țesuturile moi încă nu s-au vindecat. Dar există și o serie de factori favorizanți care au legătură cu tehnica chirurgicală. Astfel, implantarea unei proteze într-o poziție suboptimă, printr-un viciu chirurgical, duce la luxație. De asemenea, folosirea unei proteze cu o dimensiune mică a capului protetic poate avea un efect similar. Prin urmare, implantarea corectă care ține de experiența chirurgului sau folosirea tehnologiei care evită orice viciu de poziționare sau dimensionare a protezei fac ca această complicație să fie rară. Planningul digital și implantarea robotic asistată MAKO, alături de chirurgia minim invazivă au redus semnificativ această complicație.Simptomele luxației protezei sunt apariția bruscă a durerii, care este violentă, precum și incapacitatea de a mai merge. Dacă acest lucru se întâmplă, trebuie să sunați de urgență medicul curant, care vă va chema la camera de gardă pentru a încerca reducerea luxației protezei. Este posibil să aveți nevoie de anestezie și, eventual, o intervenție chirurgicală pentru reducere. Dacă episoadele de luxație se repetă de mai multe ori este foarte probabil să aveți nevoie de o operație de revizie a protezei. Precauții pentru a evita luxarea protezei de șold pentru primele șase săptămâni sunt:
   • Nu încrucișați picioarele
   • Folosiți înălțătoare pentru scaunul de toaletă
   • Nu flectați șoldul mai mult de 90 grade
   • Dormiți cu o pernă între picioare

6. Defixarea protezei

Cu timpul, interfața dintre proteză și osul dumneavoastră se poate deteriora, în acest caz apărând dureri care sunt permanente, dar accentuate de mișcare și de încărcarea cu greutate a protezei. În cazul apariției defixării protezei este necesară o operație de revizie. S-a observat că longevitatea protezelor depinde de implantarea exactă a acestora pe axele mecanice ale membrului inferior și de capacitatea de a aprecia anatomia fiecărui pacient, care uneori prezintă variații semnificative. Pentru a crește acuratețea și precizia actului chirurgical, au apărut protezele de șold și de genunchi implantate robotic MAKO și protezele personalizate de genunchi, care reprezintă cele mai noi descoperiri în acest domeniu.

7. Uzura insertului de polietilenă – parți microscopice se pot desprinde de la nivelul cuplului de frecare al protezei, deteriorând osul și țesuturile moi din vecinătate. Dacă momentul în care se descoperă această uzură este înaintea afectării osului, se intervine chirurgical și se schimbă doar insertul de polietilenă care este uzat. Dacă momentul acesta a fost depășit și apare deteriorarea osului din vecinătate, este nevoie de revizia totală a protezei. Pentru diminuarea uzurii, capetele metalice au fost înlocuite cu ceramică și insertul de polietilenă a fost modificat pentru a-i crește duritatea. Astfel, alegerea protezei se face ținând cont de foarte mulți factori, existând, la ora actuală, în afară de protezele clasice, în care frecarea este metal pe polietilenă, proteze a căror frecare este ceramică-ceramică, metal-metal sau ceramică-polietilenă.

8. Ruperea implantului

În cazul folosirii unor implanturi de proastă calitate sau care au vicii de fabricație, există și posibilitatea ca una dintre componente, cel mai frecvent coada protezei, să se rupă în urma unui traumatism.

9. Metaloza – este o reacție a părților moi și a osului la componentele metalice ale protezei, care determină, în timp, defixarea acesteia și durere. Această complicație este specifică doar protezelor a căror frecare este metal pe metal sau cazurilor neglijate de revizie, atunci când capul femural metalic a spart insertul de polietilenă și a început un proces de frecare asupra cupei metalice aflată pe bazin. Această reacție este exterm de toxică și agresivă și se comportă ca un cancer local, distrugând cu mare rapiditate țesutul osos, putând duce la imposibilitatea reimplantării protezei de revizie.

10. Alungirea/scurtarea membrului inferior operat – diferențe de lungime de până la 0,5 cm pot fi acceptabile și relativ ușor suportate de către pacienți. În cazul pacienților cu displazie de șold sau cu retracții importante ale tendoanelor și mușchilor de la nivelul șoldului, riscul de inegalitate a membrelor este mai mare. Pe de altă parte, inegalitatea de membre de peste un centimentru este o complicație extrem de neplăcuta și greu de suportat de către pacient. Cauzele sunt multiple, dar evitarea acestora poate fi realizată printr-o experiență mare în protezarea șoldului sau efectuarea unui planning digital și implantarea robotic asistată Mako.

11. Durerea persistentă și rigiditatea – deși operația de protezare este o intervenție de succes în majoritatea cazurilor, există pacienți la care, în ciuda efectuării unei intervenții corecte din punct de vedere tehnic, persistă durerea la nivelul articulației protezate. Conceptul de șold sau genunchi ”uitat” se referă la un pacient care, la un an de la protezare, nu mai poate face diferența între articulația protezată și cea sănătoasă. Nu întotdeauna se poate atinge acest deziderat, acesta depinzând de pacient, tipul de proteză folosit, precum și corectitudinea actului chirurgical. Pentru acest fapt au apărut noi generații de implanturi care să se adapteze perfect anatomiei pacientului, dar și tehnici noi de implantare, cum ar fi protezarea personalizată sau robotic asistată.

12. Leziuni ale nervilor periferici, mai ales ale nervului sciatic, și, mai rar, femural. Sunt complicații rare care pot apărea prin elongații sau leziuni directe provocate de depărtatoare. Apar, de regulă, la persoanele obeze, cu articulații anchilozate, unde este nevoie de tensiune mare pentru a realiza expunerea articulației.

Riscuri generale, asociate oricărei intervenții chirurgicale:

1. Probleme de respirație Sunt mai frecvente în cazul în care ați suferit o anestezie generală și ați fost intubat(ă) (apare la până la 1% dintre pacienți)
2. Infarct miocardic sau accident vascular cerebral (în timpul sau după intervenție) (apare la până la 1% dintre pacienți)
3. Infecții ale articulațiilor, plămânilor sau ale tractului urinar.
4. Reacții alergice la medicamente administrate intraoperator sau postoperator. Aceste reacții pot fi amenințătoare de viață.
5. Căderi accidentale în spital. Acestea pot fi o problemă majoră. Sunt multe cauze care pot produce căderi accidentale, printre care halatele largi, liniile venoase sau cateterele urinare, podelele umede, medicamentele care dau somnolență sau amețeală, slăbiciunea postoperatorie.
6. Tulburări ale tranzitului intestinal ce pot duce la constipație sau ocluzie. Este foarte important ca pacientul să se mobilizeze imediat și să înceapă o alimentație bogată în fibre pentru a evita acest fenomen.
7. Decompensarea unui adenom de prostată.
8. Apariția unei colecistite acute.
9. Ischemie acută de membru inferior, care poate apărea din cauza leziunilor directe arteriale sau prin folosirea excesivă a tourniquetului.

Atât complicațiile locale, cât și cele generale sunt semnificativ reduse prin pregătirea atentă și efectuarea corectă a actului chirurgical, precum și evaluarea preoperatorie corespunzătoare. Pacienții trebuie să efectueze un set amplu de analize sangvine, alături de consulturile pluridisciplinare specifice fiecărei afecțiuni, precum și consult cardiologic.