Dr. Vlad Predescu, chirurg specializat în protezare articulară și traumatologie sportivă, a explicat, pentru DC Medical, cum îi afectează pe cei care suferă de afecțiuni cronice incluse în domeniul ortopediei perioada de izolare și inactivitate, dar și ce exerciții i-ar putea ajuta.
Perioada de izolare la domiciliu îi face pe mulți pacienți să resimtă deja săptămânile de inactivitate, precum și lipsa accesului la serviciile medicale uzuale. Din cauza pandemiei, unii pacienți și-au amânat intervențiile chirurgicale programate, multe dintre acestea fiind din sfera ortopediei, în special cele legate de protezarea șoldului sau a genunchiului care, deși provoca un grad ridicat de invaliditate, nu au fost considerate urgențe medicale în acest context.
Potrivit medicului, la ora actuală, pacienții care prezintă artroză la nivelul articulațiilor au parte de o intensificare a durerii, în momentul în care cresc presiunea pe segmentul respectiv. „Dar, în același timp, dacă stau cu articulația nemișcată, apare atrofia musculară și pierderea mobilității articulației. Astfel că, o amânare a operației, fără a menține articulațiile funcționale, poate să aibă efecte nedorite. Mai precis, cu cât o articulație care urmează să fie protezată este mai lipsită de mobilitate, având și un sistem muscular atrofiat, cu atât rezultatele postoperatorii vor fi sub așteptările pacientului și, din păcate, vor fi necesare perioade mai lungi de recuperare”, explică medicul.
Dr. Vlad Predescu susține că pacienții săi recunosc, în perioada de recuperare, că nu pot continua exercițiile necesare din cauza oboselii musculare, chiar dacă reușesc să depășască durerea normală în aceste situații. Acest fapt pare să fie întâlnit la majoritatea pacienților care au întârziat extrem de mult intervenția de protezare și nu au avut un sistem muscular bine pregătit.
Dr. Vlad Predescu are câteva sugestii de mișcare, în special pentru pacienții cu afecțiuni ortopedice, care suferă de probleme artrozice la nivelul membrului inferior.
Încălzirea, foarte importantă
Exercițiile trebuie să se concentreze asupra musculaturii membrelor inferioare, pentru a menține mobilitatea articulației și a tonusului muscular. Prima etapă o reprezintă încălzirea, foarte importantă în această situație, care constă în 10 – 15 minute de mers prin casă sau prin curte, pentru cei care au spațiu, sau utilizarea unei biciclete medicinale, cu un ritm de pedalare normal.
Musculatura coapsei și a gambei
Exercițiile de stretching a musculaturii posterioare a coapsei și a gambei sunt foarte importante pentru a evita blocarea în poziția flectat a genunchiului.
• Sunt recomandate exerciții de izometrie a coapsei, realizate cu scopul de a evita atrofia mușchiului cvadriceps. Aceste mișcări nu modifică lungimea mușchiului în timpul executării lor, însă au capacitatea să creeze o tensiune care îi crește acestuia forța și rezistența.
• Semigenoflexiunile – dacă este efectuată genoflexiunea complet, pot apărea dureri și, de multe ori, pacienții nu se mai pot ridica, acest fapt fiind întâlnit, în general, în cazul celor care suferă de rupturi de menisc sau au artoză rotuliană.
• Mișcarea de pedalare poate fi realizată fie în aer, însă este mai dificil de realizat, fie așezat pe un scaun. Dacă persoanele sunt în vârstă, se pot pune două perne sub șezut și, în felul acesta, mișcarea de pedalare se efectuează mai ușor.
• Exercițiile de ridicare pe vârfuri sunt foarte utile pentru menținerea musculaturii gambelor. Se efectuează mai multe reprize, în funcție de capacitatea fiecăruia, expirația aerului având loc în poziția superioră și inspirația la revenirea pe sol.
Exerciții de întărire a musculaturii coapsei și a mușchilor fesieri.
• Exerciții de ridicare de pe scaun – ușor de realizat acasă. În funcție de abilități, se poate folosi un scaun mai jos sau mai înalt și ridicarea se poate face cu ajutorul brațelor sau, dimpotrivă, ținând brațele încrucișate la piept.
• Exerciții de echilibru – persoana stă câte 20 de secunde într-un picior, apoi în celălalt, în mai multe reprize. Acest lucru este important pentru dezvoltarea propriocepției și ajută, în perioada imediat postoperatorie, la intratul și la ieșitul din autoturism, spre exemplu, precum și în alte cazuri în care orientarea corpului și a mișcărilor noastre este esențială.
• Exerciții de urcat și de coborât de pe o treaptă mică, eventual una care se află în interiorul locuinței. Dacă treptele sunt prea mari, vor apărea dureri, mai ales la pacienții care au artroză la nivelul rotulei; în acest caz, aceste mișcări trebuie evitate.
• Exerciții de mobilizare a șoldului, stând în picioare, sprijiniți de spătarul unui scaun, pacientul depărtează în lateral piciorul. Apoi, în poziția culcat, stând pe o parte, persoana efectuează ridicarea în lateral, în față sau în spate a membrului inferior având genunchiul intins.
Intensitatea antrenamentelor va crește gradual
În funcție de gradul de activitate și de capacitatea de antrenament a fiecăruia, ideal este să lucrăm zilnic până la 45 de minute. În cazul în care persoanele au fost complet sedentare, antrenamentele trebuie să înceapă de la aproximativ 15 minute zilnic și să crească gradual până la nivelul dorit. În toată această perioadă, este firesc să apară dureri ușoare la nivelul articulațiilor, însă acestea se pot rezolva cu tratament antiinflamator sau aplicații locale reci.
Restricții medicale
În cazul pacienților mai tineri, obișnuiți cu exercițiile fizice, trebuie acordată o atenție deosebită celor care au suferit rupturi ligamentare sau meniscale în trecut. Astfel, în cazul celor care au rupturi meniscale, toate exercițiile care cuprind flexia completă a genunchiului cu încărcare sunt neindicate, pentru că pot duce la ruptura secundară a meniscului. Aceștia trebuie să evite săriturile cu genunchii la piept, genoflexiunile complete, precum și orice exercițiu la sol care necesită flectarea bruscă a genunchiului.
În situația pacienților cu rupturi ale ligamentului încrucișat anterior, care erau programați să se opereze, aceștia sunt mai puțin expuși în această perioadă deoarece nu pot practica sporturi de contact. Totuși, și în această situație, trebuie controlate mișcările care pot provoca instabilitatea genunchiului, mai exact cele de pivotare sau de schimbare bruscă de direcție. „Atât timp cât acești pacienți fac exerciții, indiferent cât de dificile, dar în axul genunchiului, ei nu sunt supuși unor riscuri suplimentare. Și în acest caz, trebuie menționată importanța pregătirii preoperatorii a musculaturii coapsei, în vederea operației de reconstrucție a ligamentului încrucișat anterior, cunoscută sub numele de ligamentoplastie”, concluzionează medicul Vlad Predescu.