Ruptura ligament incrucisat anterior

CE ESTE LIGAMENTUL ÎNCRUCIŞAT ANTERIOR?


Ligamentul încrucişat anterior (LIA) este unul din cele 4 ligamente mari ale genunchiului, alături de ligamentul încrucişat posterior (LIP), ligamentul colateral medial (LCM) şi colateral lateral (LCL).


Rolul său principal este de stabilizator al genunchiului, atât în plan anteroposterior cât şi rotaţional.


La traume severe ligamentul este forţat, suferind întinderi până la rupturi parţiale şi complete.


CARE SUNT CAUZELE RUPTURII?


Majoritatea traumatismelor de genunchi care implică ruptură LIA sunt de natură sportivă, atât la nivel de performanţă cât şi recreaţional.


• Mecanismul cel mai frecvent este non-contact (70%), cu genunchiul în hiperextensie (întindere forţată) şi mişcări de pivotare bruscă.
• Schimbările rapide de direcţie, pivotarea excesivă, decelerarea bruscă sunt frecvent asociate leziuni de ligament încrucişat.
• Aproximativ 40% din cazuri sunt asociate cu senzaţia de “pocnire” resimţită în momentul ruperii fibrelor.
• Datorită violenţei traumatismului, pe lângă ruptura de LIA, se pot leza meniscurile, ligamentele colaterale, ligamentul încrucişat posterior sau cartilajul articular. Cu cât leziunea este mai complexă, cu atât recuperarea pacientului este mai dificilă.
• Cele mai frecvente activităţi sportive în care ne putem rupe ligamentul anterior sunt fotbal, ski, basket, tenis şi lupte de contact.


CÂND E INDICATĂ OPERAŢIA?


Tratamentul leziunilor este individualizat, în funcţie de vârstă, nivel de activitate, gradul de instabilitate şi prezenţa artrozei.


Reconstrucţia chirurgicală nu este o urgenţă.

Decizia poate fi temporizată în funcţie de rezultatul tratamentului funcţional şi de recuperarea fizică.

De asemenea, intervenţia chirurgicală trebuie corelată cu statusul fizic al pacientului, nivelul de antrenament, locul de muncă şi capacitatea de a face kinetoterapia post-intervenţie.

Rezultatul intervenţiei este pozitiv doar dacă pacientul este dispus să facă recuperare intensă în fiecare zi pentru 6 luni.

La pacienţii sedentari refacerea ligamentului nu este o opţiune, deoarece instabilitatea genunchiului apare rar.

Mai mult, motivaţia recuperării fizice este absentă, iar rezultatul operaţiei ar fi asemănător cu tratamentul funcţional.


La sportivii de performanţă refacerea ligamentului este obligatorie.

Dacă practicaţi însă sport la nivel recreaţional dar constant, cel mai probabil refacerea chirurgicală va fi necesară.

Previous Next
Close
Test Caption
Test Description goes like this