Datorita pozitiei sale particulare, aflata spre extermitatea membrului superior, articulatia pumnului este mai expusa traumatismelor prin cadere. In mod involuntar, pacientul se protejeaza in momentul in care cade si se sprijina pe palma.

Atunci cand calitatea osoasa este scazuta, datorita osteoporozei, riscul de producere a unei fracturi este mare. Prin urmare, datorita expunerii anatomice particulare a pumnului, in cazul varstnicilor, acestea sunt cele mai frecvente fracturi care apar in urma traumatismelor prin ca-dere casnica de la acelasi nivel.

Deoarece mana are o functie atat de importanta, cu atat mai mult mana dominanta, morbiditatea acestui tip de fracturi este foarte crescuta, avand un rasunet considerabil asupra calitatii vietii pacientului.

Semnele si simptomele caracteristice acestui tip de fractura sunt durere, impotenta functionala, tume-factie si deformarea articulatiei pumnului.

Diagnosticul de certitudine se pune in urma examenului radiologic in minim 2 incidente, iar in cazul fracturilor cominutive, intraarticulare, este utila si efectuarea unei tomografii computerizate de pumn.

Tratamentul in cazul fracturilor fara deplasare sau cu minima deplasare este ortopedic, constand in reducere inchisa si imobilizare in aparat gipsat pentru 6 saptamani. Fracturile cu multe fragmente, cu deplasare mare sau intraarticulare se trateaza chirurgical, prin reducere deschisa si osteosinteza cu placa blocata si suruburi.

Recuperarea postoperatorie se poate face cat mai rapid in cazul obtinerii unei osteosinteze stabile, astfel, dupa ablatia firelor de sutura la 14 zile se poate incepe fizio- si kinetoterapia.